Atât am de spus. Am văzut o tătăreasă de verdad. Exact aşa cum e un tătar, cu nasul cârn, cu ochi alungiţi, care arată o duritate anume, negri, cu părul parcă de sârmă neagră, cu buze nici prea pline, nici prea subţiri. Şi-apoi am coborât din autobuz. Ştiam că am să calc pe un tărâm exact aşa cum îmi place mie: divers şi ... vechi, de fapt nu vechi din punctul de vedere al clădirilor, ci mai mult al zonei, al civilizaţiilor.
Şi am văzut şi un tătar... :-"
23 septembrie 2010 la 05:21
Buna, am o propunere de parteneriat. Este adresata bloggerilor din Neamt. Astept sa ma contactezi pe blogatu@gmail.com pentru a-ti da mai multe detalii